Marea dilema a
liceanului ajuns in clasa a XII-a este ce facultate sa urmeze. In timpul anului
este tot mai preocupat sa treaca BAC-ul astfel ca numele facultatii il
intereseaza tot mai putin. Odata trecut cu bine de acest hop se trezeste intr-o
jungla de optiuni din care ii fac cu ochiul trei dintre ele: Dreptul, Literele
si Studiile Economice. Acestea, alaturi de Mecanica, sunt facultatile care dau
anual peste 500 de diplome in fiecare oras universitar.
E cat se poate de
clar, si realitatea ne demonstreaza asta inca de vreo zece ani in urma, ca
piata muncii nu ii poate „asorbi” pe toti. Cu toate acestea, liceanul nu are in
vedere acest aspect si opteaza pentru studiile care il pot propulsa spre un job
foarte bine vazut in societate, cum ar fi cel de judecator, procuror sau
director de banca.
Din pacate,
procentul celor care reusesc sa isi indeplineasca acest vis este undeva sub 10%
la fiecare generatie. In schimb, sunt facultati deficitare la capitolul numar
de locuri si ma refer aici la automatica unde majoritatea absolventilor isi
gasesc de munca si pe salarii mai mult decat decente. E nevoie de programatori
in Romania insa universitatile „livreaza” foarte putini informaticieni si se
axeaza tot pe cele trei facultati pentru ca exista cerere.
Din acest motiv poate
ca e nevoie sa se ia masuri, de la cel mai inalt nivel posibil, pentru ca
liceenii sa fie pregatiti atunci cand vor sa urmeze anumite studii si sa aiba o
viziune de ansamblu a ceea ce pot face in viitor. Ma refer la o proiectie clara
si fara dubiu. Mai exact, liceanul trebuie sa stie ca daca urmeaza facultatea x
are 10% sanse sa se angajeze si daca urmeaza facultatea y are 90% sanse sa se
angajeze.
De asemenea,
liceeni trebuie sa constientizeze ca nu trebuie sa urmeze neaparat o facultate
pentru a avea un salariu decent si un job sigur, poate ca este mult mai
important sa isi aleaga o meserie pe care sa o faca cu pasiune. Cu siguranta
rezultatele se vor vedea in timp. De exemplu, mai multi patroni din anumite
sectoare economice din Romania se plang de faptul ca scoala romaneasca nu
pregateste profesionisti pentru activitatea lor si trebuie sa ii pregateasca la
locul de munca.
Acest lucru
presupune cheltuieli suplimentare pe care nici un angajator nu e bucuros sa le
faca, insa e nevoit.
Din acest motiv scolile ar trebui sa se ghideze dupa
cererea existenta in piata muncii. Degeaba termini o facultate cum este Dreptul
daca nu iti gasesti de lucru decat ca agent de vanzari sau agent imobiliar ( nu
am nimic cu aceste meserii dar parca asteptarile tale si ale cunoscutilor sunt
altele dupa ce termini o facultate ).
O alta problema a
invatamantului romanesc o reprezinta lipsa scolilor profesionale ( scolile de
meserii ), acest lucru incepand sa afecteze din ce in ce mai des firmele
romanesti care doresc sa faca angajari. Daca inainte de 89’ existau scoli
profesionale care pregateau elevii pentru a deveni muncitorii calificati de
maine, in acest moment aceste unitati de invatamant lipsesc cu desavarsire.
Tinerii din ziua de
azi au o atitudine cel putin ciudata vis-a-vis de statutul de muncitor. In
momentul de fata parca este o rusine sa spui ca esti muncitor, angajat intr-o
fabricuta sau o firmulita. Multi dintre tinerii din ziua de azi sunt mai
interesati de „avantajele” pe care le
primesc la angajare ( masina, telefon mobil, laptop cu internet inclus ), decat
de suma de bani pe care o vor castiga lunar si modalitatea in care vor putea
promova in viitor.
O atitudine
sanatoasa a celor care raspund de invatamantul romanesc ar fi sa tina cont de
cererea de forta de munca din tara si din exteriorul acesteia. Nu ne ajuta cu
nimic daca 90% dintre liceeni termina o facultate si devin someri. Poate este
de preferat ca doar 30% dintre liceeni sa devina absolventi de facultate, dar
toti acestia sa isi gaseasca locuri de munca bine platite.
